Rad Ca Prostu' : Fals Tratat De Rasologie, Scris in Cusca Rasului -Language: romanian

I Laugh My Head Off. A Pseudo-Treatise on Laughology, Written in Laughter’s Cage

This book is in Romanian. It is a very large collection of jokes as well as notes and reflections on the importance of laughter in life.

Arta şi Ştiinţa Râsului

Râsul face parte din viaţă, deosebind oamenii de celelalte vieţuitoare. S-a demonstrat ştiinţific, după ani de studii şi de cercetări asidui, că doar oamenii au capacitatea de a râde, în timp ce animalele nu pot decât să… rânjească, adică, în limbajul lor, „să mârâie, arătându-şi ameninţător colţii”.

Este adevărat că şi oamenii rânjesc uneori, atunci când, prinşi cu ocaua mică, râd forţat, în silă, arătându-şi şi ei dinţii „într-o grimasă de răutate, de batjocură sau de prostie”. Dar nu despre rânjet vorbim aici, ci despre râsul sănătos, propriu omului plin de viaţă.

Niciodată n-o să aveţi ocazia să vedeţi un mort râzând, pe când un om viu ar putea să moară de… râs, tăvălindu-se pe jos de fericire!

De aceea, se şi spune că râsul este unul dintre principalele motoare ale vieţii „cine râde şi e vesel a lui viaţă-şi prelungeşte!”

Râsul nu este doar o formă de manifestare spontană a unor sentimente greu de stăpânit, ci este şi artă curată. Prin el şi pentru el s-au născocit şi s-au format umoriştii, comicii, bufonii, clovnii şi câte şi mai câte alte specialităţi de giumbuşlucari sau ghiduşi.

Ca ştiinţă, râsul a dat naştere… râsologiei, pentru care s-a scris acest fals „Tratat”, aşa cum tratate voluminoase au şi alte ştiinţe asemănătoare ca biologia, morfologia, fiziologia, ecologia, micro­biologia etc. etc. – în totalitatea lor, ştiinţe ale vieţii, ale organismelor vii.

Râzi? Înseamnă că exişti!

Şi exişti pe pământ până la adânci bătrâneţi, pentru că râzi cu poftă, de câteva ori pe zi, fără să-ţi ascunzi bucuria de a trăi şi fără să-ţi refuzi plăcerea de a nu sta încruntat, nicio clipă!

Râsul, în viaţa popoarelor, a dat naştere la proverbe pline de înţelepciune şi cu multiple semnificaţii:

• „Niciodată n-a fost pedepsit cineva că a făcut pe altul să moară de râs”. (proverb chinez)
• „Dintre toate zilele, pierdută este aceea în care n-ai râs”. (Camfort – scriitor francez, moralist şi pamfletar)
• „Trebuie să râzi înainte de a ajunge fericit, de teamă să nu mori fără să fi râs”. (La Bruyère – scriitor şi moralist francez)
• „Mai omeneşte este să râzi de lucrurile vieţii decât să le boceşti”. (Seneca – filozof, scriitor şi om de stat roman)
• „Îndreaptă obiceiurile râzând” („Castigat ridendo mores”). (Jean de Santeuil – poet latin modern – autorul acestei devize, creată special pentru un mare şi celebru actor italian ca să fie scrisă pe cortina teatrului său)

În carte veţi găsi mai multe maxime legate de râs, precum şi sute de glume – şi veţi râde în hohote tot timpul!

Constantin Amariţei este un cunoscut ziarist – autentic profesionist – cu vechi state de serviciu în toate genurile de presă – de agenţie, de cotidian, audio-vizuală, online – în special, în presa economică. Este un bun cunoscător al mass-media din România, în care a lucrat, practic, întreaga sa viaţă profesională (cu excepţia primilor ani de după absolvirea, în 1958, a Institutului Politehnic din Iaşi). A debutat în 1960, în activitatea de corespondent voluntar pentru săptămânalul „Constructorul”, al cărui redactor şef avea să devină. Mai târziu – ca un corolar al îndelungatei sale cariere de ziarist –, după zeci de ani de practică jurnalistică, a devenit un înzestrat formator de ziarişti, încă din anii când lucra ca redactor-şef adjunct al ziarului „România liberă”, dar, mai ales, în anii în care a predat cursul de „Teoria şi practica presei” în învăţământul superior ziaristic.

A cochetat cu umorul încă de pe băncile şcolii, când semna mici creaţii de satiră şi umor la rubricile consacrate ale „Gazetelor de perete”, continuând, apoi, aceste preocupări şi în perioada când a lucrat în întrerprinderi, ca inginer.

Activitatea de presă economică nu l-a îndepărtat de pasiunea lui de a scrie umor, dimpotrivă, l-a ajutat să cunoască mult mai bine viaţa diverselor comunităţi de oameni despre şi pentru care a scris şi publicat schiţe umoristice în presa de specialitate, fiind, în acelaşi timp, şi un colaborator activ, mai ales, în anii 1970–1980, al emisiunilor umoristice puse în undă de Radiodifuziunea Română.